Terapie de cuplu

Vinovatie versus Asumare

Camelia Stefan, Life Coach NLP, Facilitator transformare umanaife

Am observat adesea cum oamenii confunda vinovatia cu asumarea responsabilitatii. Am auzit intr-o zi chiar si un trainer de educatie financiara spunand intr-un context in care vroia sa vorbeasca despre asumare: „eu sunt vinovat de ceea ce mi se intampla”.

A te simti vinovat inseamna sa crezi ca ai gresit cu ceva, iar noi in fiecare clipa facem cea mai buna alegere in moment.

Daca cineva face un rau constient si apoi se simte vinovat e cu totul alta discutie.

Insa atunci cand am facut tot ce am putut noi mai bine intr-o anumita situatie, vinovatia nu isi are sensul asa cum nu isi are sensul nici aruncarea vinei pe celelalte persoane implicate, pentru in majoritatea cazurilor si acestia au avut  intentii pozitive.

Doar daca te consideri o victima a vietii poti sa te plasezi in acuzator, fara sa iti dai seama ca te minti din nou, pentru ca nu asta este pozitia de iesire. Chiar daca cineva ti-a facut rau intentionat tot ce poti sa faci pentru linistea ta este sa ierti si sa te ierti ca nu ti-ai dat seama, ca sa iti poti continua drumul.

A ne asuma responsabilitatea unei situatii nu inseamna a ne simti vinovati!

Atunci cand oamenii se mint inconstient pe ei insisi, o fac pentru ca ceva din interior nu este pregatit sa isi cunoasca propriul adevar. In acele momente alegem sa vedem din realitatea „Aici si acum” doar atat cat vrem noi sa vedem conform cu imaginile pe care le proiectam peste moment, iar restul informatiilor le omitem fara sa ne dam seama.

Asumarea responsabilitatii este atitudinea prin care invatam ceva din ce s-a intamplat si astfel incheiem situatia trecuta si suntem pregatiti sa avem atitudinea de a lua „viata de la capat” asa cum exista ea la momentul prezent. „Sunt in situatia asta si o sa ma descurc” ne scoate din modelul victimei si ne declanseaza in interior modelul luptatorului pasnic care invata sa isi puna limite si sa fie responsabil de propriile actiuni.

Nu stim niciodata tot adevarul pentru care suntem in noua situatie, insa prin atitudinea de asumare avem sansa sa ii gasim partea buna, sa gasim solutiile de care avem nevoie.

Pentru ca o noua usa sa se deschida in viata noastra e nevoie sa inchidem usa din spate. O pagina scrisa ramane o pagina scrisa de toti cei implicati. Putem alege sa o tot analizam sau putem sa dam foaia si sa scriem o pagina alba cu propriile noastre caractere.

Cred ca cea mai mare putere pe care o avem consta in sinceritatea fata de noi insine si apoi fata de ceilalti. Sinceritatea este primul pas spre o viata autentica.

Cum faci sa te asiguri ca vezi cat mai mult din realitatea Aici si Acum? Cum te asiguri care este adevarul intr-o anumita situatie? Astept raspunsurile voastre cu mare interes iar eu am in lucru un articol cu aceasta tema.

‹  Inapoi la articole